Un studiu observațional este o metodă de cercetare în care urmărești cum se comportă oamenii în mod natural, fără să intervii, să pui întrebări sau să le ceri să facă ceva anume. Spre deosebire de un interviu sau un focus group, unde oamenii îți spun ce cred sau ce fac, aici pur și simplu privești ce se întâmplă în realitate.
Cercetătorul stă deoparte, fie fizic, fie online, și notează comportamentele, interacțiunile și acțiunile subiectului, așa cum se petrec ele, fără ca acestea să fie influențate de prezența sa. Poate fi făcut discret, fără ca persoanele observate să știe (observație nedeclarată), sau declarat, când participanții știu că sunt observați, dar cercetătorul tot nu intervine (observație declarată). Poate avea loc într-un mediu real (un magazin, un site web, un birou) sau într-un mediu controlat, precum un laborator de uzabilitate, unde oamenilor li se dă o sarcină de îndeplinit și li se urmărește parcursul.
Această metodă este valoroasă deoarece oamenii rareori își amintesc cu precizie fiecare acțiune sau tind să își raționalizeze comportamentul retroactiv. Prin observație directă, se pot identifica tipare comportamentale autentice: ezitările spontane, elementele ignorate complet, traseul real urmat în locul celui stabilit prin instrucțiuni, precum și erorile care se repetă.
Aceasta este metoda de bază din spatele testelor de utilizabilitate în user experience, în care urmărești un utilizator încercând să finalizeze o sarcină pe un site sau într-o aplicație și notezi unde se blochează.
Prezența unui observator într-un studiu poate modifica comportamentul participanților. În plus, interpretarea datelor observate păstrează un anumit grad de subiectivitate. Din acest motiv, se sugerează frecvent implicarea a doi observatori independenți, care să evalueze și să consemneze în paralel aceleași sesiuni.
