Un prototip interactiv este o versiune tangibilă a unui produs pe care un utilizator îl poate atinge și folosi, de la anumite butoane până la completarea unor formulare (chiar dacă anumite lucruri din spate nu sunt finalizate).
Se construiește de obicei în instrumente de design precum Figma, Adobe XD sau Axure, prin legarea mai multor ecrane între ele: apeși un buton pe primul ecran și te duce la al doilea, deschizi un meniu și acesta chiar se deschide, completezi un câmp și primești un mesaj de eroare sau confirmare. Poate avea grade diferite de complexitate, de la o simplă navigare între ecrane până la simularea unor tranziții, animații și stări diferite (cum arată un buton la hover, ce se întâmplă când o listă e goală).
Pentru că oamenii chiar interacționează cu el, nu doar îl privesc, un prototip interactiv arată lucruri pe care o simplă imagine statică nu le poate arăta, de exemplu, dacă fluxul între ecrane are sens, dacă utilizatorii găsesc singuri butoanele și meniurile fără explicații, unde ezită sau se blochează în timp real. E cel mai apropiat mod de a testa „senzația” de utilizare a produsului, fără ca acesta să fi fost încă construit efectiv.
Este instrumentul principal pentru testarea de utilizabilitate și testarea de validare in care utilizatorii primesc o sarcină („găsește produsul X și adaugă-l în coș”) și interacționează cu prototipul ca și cum ar fi produsul real. Este folosit și în prezentări către clienți, unde un prototip interactiv comunică ideea mult mai clar decât un set de imagini statice, și pentru a alinia echipa de dezvoltare asupra comportamentului exact așteptat, înainte de a scrie codul.
Un prototip interactiv rămâne o simulare, nu produsul real. Chiar dacă poate arăta și se poate comporta convingător, de obicei nu are logica reală din spate (validări complexe, conectare la baze de date, performanță reală), lucru care merită clarificat atunci când este testat cu utilizatori sau prezentat clienților.
